Freelancing este termenul importat din limba engleza pentru romanescul liber-profesionism si inseamna, la prima vedere, libertate profesionala – poti alege cu cine vrei sa lucrezi, cand doresti tu sa iti incepi ziua de lucru, precum si multe alte elemente de libertate legate de tipul muncii, cantitatea, durata si conditiile acesteia.
Pentru a putea cu adevarat sa iti permiti sa controlezi tu toate acestea, este necesar sa iti construiesti un nume si o reputatie.
A deveni un liber profesionist bine platit, care are un venit suficient pentru ca sa isi aloce un timp rezonabil pentru munca si timp atat pentru activitati de familie cat si timp liber, nu este usor si nici rapid.
Robert Kiyosaki (celebru datorita cartii “Tata bogat, tata sarac”) ii aloca liber-profesionistului un sector distinct in cadranul banilor. El clasifica sursele de venit intr-un cadran cu 4 sectoare: angajat (A), liber profesionist (L), proprietar de afacere (P), investitor (I).
Freelancing inseamna instabilitate si un risc ridicat de esec la inceputul carierei tale, in lipsa unei clientele formate.
Iar pentru amatorii de freelancing dus la extremul libertatii, mediul online abunda de oferte care promit lansarea si dezvoltarea de business-uri automatizate, pe care le poti opera de oriunde ai fi, doar cu laptopul, cu conditia sa te poti conecta la internet. Celebrul “the laptop lifestyle”. Sau nomadul digital.
Pare interesant, nu-i asa? Stai pe o plaja intr-o tara exotica si din cand in cand accesezi laptopul ca sa vezi cati bani ti-au mai intrat. In timp ce tu nici nu le tii socoteala, pentru ca oricum ai mai multi decat poti cheltui.
Exista acest miraj in randul multor actuali sau viitori freelanceri, care au convingerea ferma ca odata realizat acest pas, viata lor va fi extraordinara. Si pentru unii chiar asa si este.
Ce se ascunde, insa, in spatele acestei imagini idilice? Cat de veridica este imaginea cu laptopul pe plaja? Eu am testat concret acest stil de viata pe anumite intervale si gasesti mai jos ce am constatat.
Nomadul digital in 8 ipostaze mai putin fotogenice
- In primul rand, nu este indicat sa utilizezi laptopul pe plaja. Nisipul ii poate dauna 🙂
- Apoi, din cauza luminii solare puternice, nu vezi nimic pe ecran 🙂 Doar la rasarit, devreme sau la apus poti sa gasesti niste unghiuri din care ecranul sa iti devina prietenos. Nici macar pe terasele oarecum umbrite ale tarilor exotice situatia nu este mai buna in ceea ce priveste vizibilitatea pe laptop.
- In comparatie cu vecinii care doar se bronzeaza, se relaxeaza sau dorm, pari absolut deplasat sa tii laptopul in brate. Si risti sa te bronzezi cu forma capacului pe piept…
- Wi-fi-ul de pe plaja este slab si instabil de cele mai multe ori. Iar o conexiune sustenabila pe cablu, fara sa ai un contract cu un furnizor local (pe care il poti obtine doar cu un contract de inchiriere) gasesti rar prin zonele pitoresti din Tenerife, Tailanda, Bali etc. (Completeaza tu lista.)
- Te relaxezi cat te relaxezi, apoi incepe un fel de dor. Mai intai ca o parere, apoi ca o certitudine. Dorul de un anturaj cu care sa discuti pe teme care sa va intereseze cu adevarat pe amandoi. Dorul de “bonding”, de conexiune. Apare simtamantul acela al lipsei anturajului de acelasi calibru, al dezradacinarii, al pierderii contactului cu oamenii apropiați, cu familiaritatea de acasa. Dorul de o ciorba buna.
- Pierderea disciplinei de viata. Nu mai ai o rutina a vietii, te culci cand apuci, te trezesti cand vrei. Pentru ca esti LIBER. Si libertatea asta ajunge sa te coste. Platesti un pret, dar afli ca disciplina nu este facultativa si ca nu este doar pentru fraierii care muncesc zilnic de la 9 la 5.
- Mai intai se insinueaza, apoi se instaleaza o senzatie de lipsa de sens si de implinire. Si dureaza ceva vreme pana cand iti dai seama ca vine de la neimplinirea misiunii tale personale. Pentru ca ai devenit – oarecum – inutil. Nu mai este nimeni care sa iti multumeasca din priviri pentru ceea ce faci. Banii, daca ii produci strict online, sunt doar niste cifre pe un ecran.
- Apare o posibila depresie la orizont. Depresia antreprenorului dezradacinat.
Avantajele?
1. Devii calator, mai degraba decat turist. Iei contact cu alte civilizatii in tihna, si nu in fuga vacantelor de agentie.
2. Pentru ca ti-ai asigurat traiul, incepi sa te gandesti mai profund la impactul pe care il ai asupra lumii.
3. Iti dai seama, la un moment dat, ca nu toata lumea munceste din lipsa de bani. Unii o fac din pasiune, chiar daca au bani.
CONCLUZIA principala este ca pentru o perioada, merge. E un stil de viata interesant, care iti testeaza limitele libertatii.
Iti hranesti arhetipul ratacitorului. Insa orice ratacitor care evolueaza devine magician…
Si incet-incet, iti dai seama ca s-ar putea sa iti doresti sa “revii” acasa. Ca ai crescut din haina de nomad. Ca poti face o diferenta. Ca iti doresti sa faci o diferenta. Ca iti doresti un camin al tau. Ca te-ai saturat sa traiesti din valiza, in diverse locuri ale lumii. Ca posibilitatea de a calatori oriunde si oricand iti reduce drastic “dorul de duca” pe care il aveai atunci cand nu aveai posibilitatea sa calatoresti dupa bunul plac.
“Acasa” incepe sa capete un sens, acela de camin. In care te intorci dupa o zi de munca, in care ai facut, fara a fi obligat de facturile lunare, cate ceva pentru ca aceasta lume sa devina un loc mai bun. Sau dupa ce ai mai facut o incursiune in modul in care traiesc alte popoare.
Iti dai seama ca aceia care muncesc ceva “concret”, palpabil, nu sunt fraierii societatii, care nu au descoperit inca sursa tuturor fericirilor: banii nemunciti. Pentru ca minunatul lapte de cocos, oferit cu drag de un bastinas pentru cativa craitari, nu ar fi putut ajunge la tine fara ca cineva sa munceasca offline pentru asta. Pentru ca minunata cina pe debarcaderul de yahturi din Puerto Banus nu ar fi putut ajunge sa fie savurata de tine fara ca un Chef pasionat sa isi fi dedicat timp din viata lui ca sa iti ofere un moment de placere. Chiar daca are suficienti bani in cont ca sa stea degeaba. Pentru ca bungalow-ul de pe malul marii unde iti incarci laptopul este al unor oameni care isi traiesc viata cu un angajament ca oaspetii lor sa se simta ca acasa. Departe de casa.
Adesea, dupa ce ai avut “totul”,
iti dai seama ca nu ai nevoie sa ai chiar totul.
Abia atunci iti dai seama ca banii sunt cu adevarat o masura a schimbului energetic intre entitati, si nu un scop in sine.
Si asa ajungem la paradoxuri
Chiar daca freelancerul nu este un nomad digital ci un profesionist urban, paradoxurile sunt la ordinea zilei. LIBERTATEA vine cu un pret.
Este adevarat ca aceia dintre noi care ne stabilim propriile reguli si lucrăm doar orele scrise in agenda de noi, suntem mai predispusi la depresie? Cum asa? Mai toata lumea isi doreste LIBERTATE, si cand o obtine se deprima? Hmmm.
Poate ca libertatea nu este aceea care credeam noi ca este. Poate ca asteptarile nu sunt chiar realiste.
In SUA, un chestionar pe cateva mii de oameni a aratat ca doar 14% dintre freelanceri (self-employed) considera ca au succes si sunt fericiti, comparativ cu un uimitor 22% pentru cei fara loc de munca (non-employed). Nu am date pentru Romania.
Sa fie oare liber-profesionistii romani mai fericiti decat cei americani?
Cine-i seful?
Autonomia este un element esential in freelancing: abilitatea de a-ti crea propriul orar de lucru, de a lua propriile decizii, de a echilibra timpul liber si munca. Insa conform unor studii, ”per total, liberii profesioniști au fost corelati cu putine beneficii in ceea ce priveste sanatatea mintala”, după cum arata un studiu australian din 2004. Barbatii liber-profesionisti din acel studiu nu au avut nici un beneficiu pentru sanatate, in timp ce femeile liber profesioniste au avut probleme de sanatate mai mari decat femeile cu un loc de munca.
Poate ca autonomia este mai putin importanta decat alti factori care afectează negativ freelancerii. Sau poate că definitia autonomiei este doar incompleta.
Foarte multi oameni aleg sa fie liber profesionisti doar pentru a se gasi la mila clientilor in loc de sefi, cu deadline-uri care se intretaie, in loc de unele bine coordonate, intr-un ritm adesea prea galopant sau prea lent pentru a sustine o viata echilibrata. Si asa isi doresc sa ajunga sa stea pe plaja cu laptopul si sa castige bani stand in sezlong.
Granita “munca” – “acasa”
Intr-un studiu olandez pe liber profesionisti, numarul mare de ore lucrate nu a avut nici un efect negativ. Insa dimensiunea pe care cercetatorii au numit-o workaholism a fost inabilitatea de a separa munca de acasă.
Oamenii care nu se puteau opri din a se gandi la ceea ce au de făcut, care trimiteau e-mail-uri chiar si la cină, au raportat un numar mai mare de dureri si epuizare. Ei chiar au simtit ca faceau lucrurile mai prost. Atunci cand lucrezi de acasa – sau dintr-un loc exotic – ai nevoie de multa disciplina pentru a separa munca de viata ta personala. Vei spune ca freelancerul care isi urmeaza pasiunea nu face diferenta dintre munca si viata… si totui nu cred ca iti imaginezi ca isi aduce clientul cel mai important la brunch cu familia sa. Si cate brunch-uri cu familia isi mai permite, din cauza programului?
Probleme financiare
Cei mai multi freelanceri (liber profesionisti) si alti angajati netraditionali castiga mai putin decat alti angajati la acelasi nivel de educatie si de calificare, la acelasi program de munca.
In plus, veniturile lor sunt caracterizate de fluctuatii.
Doar un procent mic de freelanceri sunt capabili sa depaseasca castigul mediu al prietenilor lor, cu locuri de munca “obisnuite”. Sondajele arata o relatie negativa puternică între venituri mai mici și fluctuante și sănătatea mintală, chiar și atunci când alți factori sunt controlați.
Izolarea sociala
Lipsa relatiilor sociale puternice este un factor de risc acut de depresie majoră si de dependente. La un nivel minim, a merge intr-un birou în fiecare zi necesita sa faci dus, sa te imbraci, si sa interactionezi cel putin minim cu alti oameni. Freelancerii sunt in pericol de a avea contacte umane mai putine si mai slabe calitativ.
Din fericire, a aparut si alternativa nomadului digital urban. Cel care a fost plecat in tari exotice, a stat cu laptopul pe plaja cat a stat, si s-a intors ACASA. Acasa unde are contacte profunde cu alti oameni. Acasa in interiorul sau, descoperind ce altceva in afara asigurarii traiului zilnic il poate motiva sa mearga inainte, cu o afacere offline, cu oameni reali, cu familia sa, cu prieteni, cu colegi de breasla. ACEL ceva care nu il mai trimite in lume peste mari si tari sa se caute si , eventual sa se gaseasca. Pentru ca Sinele propriu nu are o adresa postala.
Si scriind acest ultim paragraf, la final de articol, gandurile mele se indreapta catre Dragos Roua, un tip extraordinar care s-a intors Acasa.
Si daca vrei sa afli mai multe despre experientele unor nomazi digitali, iata AICI O COLECTIE DE ARTICOLE.
Minutul de introspectie:
Daca ar fi sa alegi acum ce stil de viata si de munca iti doresti cu adevarat, care ar fi acela?
Raspuns: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
~
Daca acest articol ti-a fost de folos, te invit sa lasi un comentariu mai-jos 🙂
Referinte pentru studiile citate:
- https://www.melbourneinstitute.com/downloads/hilda/Bibliography/Conference_Papers/ChesterJ.pdf
- https://pure.uvt.nl/ws/files/1272089/Bekker_Self-employment_in_the_Netherlands_101015_pub_direct.pdf
- http://repositori.upf.edu/handle/10230/16213
