Uneori, antreprenorul devine atat de angrenat in activitatea de zi cu zi incat nu isi mai da seama ca libertatea lui are granite circulare, centrul fiind miezul propriei sale afaceri.
Lesa are doua capete
In fiecare zi, el hraneste o entitate care creste si se maturizeaza, exact cum ai creste un copil. Insa atunci cand anii trec si libertatea ravnita la inceputurile antreprenoriatului devine o palida amintire, din dedicarea antreprenorului de a-si creste puiul nu ramane decat o libertate al carei capat smuceste lesa care, e drept, poate avea firul mai scurt sau mai lung. Si de aici si pana la situatia in care antreprenorul este ca un catel dependent de un stapanul (firma) nu mai este decat un pas.
Mi s-a intamplat si mie. Si, culmea, nu la inceputurile mele in bransa. Nu la primul proiect antreprenorial. Nici macar la al doilea. In perioada 2002-2008, eram in situatia in care aveam 21 de angajati relativ relaxati, iar eu munceam cate 16-18 ore pe zi, 7 zile pe saptamana. Mi se parea ca daca imi iau o zi libera, se va acumula atata munca suplimentara incat nu voi putea face fata, asa ca preferam sa o “duc” zi de zi, fara pauza. Lefurile mergeau, taxele si impozitele la stat le plateam, furnizorii isi primeau plata foarte rapid, iar eu nu aveam bani niciodata. Si eram franta de oboseala. Mi se parea ca am construit o masinarie fioroasa care ma va inghiti. Arhetipal, eram orfanul perfect. Nu vedeam nici o solutie.
Si asta dupa ce ani de zile, in perioada 1995-2002, in alt sezon antreprenorial, vacanta mea de vara nu era niciodata mai scurta de 6 saptamani, vacanta de iarna la ski era minimum 3 saptamani iar week-endurile erau relaxate, bucurandu-ma de viata. Iar zilele de lucru erau o incantare.
Cum este posibil sa ajungi intr-o astfel de situatie, cand de fapt libertatea este unul din obiectivele majore pentru care multi oameni aleg antreprenoriatul? N-as vrea sa dezvolt o reteta “asa nu”, insa iti pot spune cum am ajuns eu sa ating maiestria in a-mi construi o lesa de aur: pas cu pas. Decizie cu decizie. Cu convingerea ca “nu se poate altfel”. Sau ca daca se poate altfel, in cazul meu specific oricum nu se poate. Si am continuat pana cand a ma intoarce inapoi sau a ma opri parea mai greu decat sa merg inainte, “infruntand greutatile”.
Mirajul
Am observat ca unii oameni se lanseaza intr-un proiect de antreprenoriat cu multe vise legate de avantajele aparente: mai multi bani, mai mult timp, mai multa libertate. Altii, cu o oarecare experienta, aleg antreprenoriatul ca sa faca bani. Si sunt dispusi sa faca sacrificii pentru asta. Exista si o vorba, precum ca “antreprenorii sunt dispusi sa faca cativa ani ceea ce altii nu vor sa faca pentru ca sa traiasca mai apoi asa cum altii nu pot”.
Mirajul antreprenoriatului vazut din afara este acela in care oamenii viseaza la ceea ce vor primi dacă aleg sa devina antreprenori. Le place sa priveasca partea buna a unei alegeri ce pare a fi banala in prima faza. Vad doar beneficiile pe care si le inchipuie ca fiind implicite.
Un stil de viata unic.
Libertatea de a calatori.
Libertate financiara.
Venit pasiv.
Insa putini se gandesc la toate sacrificiile pe care trebuie sa le faca pentru a dezvolta o afacere sustenabila. Unii angajati abia asteapta sa scape de programul 9-5, dar nu isi dau seama ca, cel mai probabil, daca isi deschid o afacere il înlocuiesc cu un program 9-9 (iar în anumite cazuri pentru 6 sau 7 zile pe săptămână). Si, culmea, acest program nefiind impus de altcineva, ci, de cele mai multe ori, autoimpus. “Pentru ca muncesc pentru mine”. Si momentul constientizarii ca un job iti asigura, totusi, niste pauze si un concediu, precum si un salariu relativ stabil, este totodata si momentul conversatiei interioare care dezbate problema “oare n-ar fi mai bine sa las totul balta si sa imi gasesc un job?”
Daca raspunsul la intrebarea de mai sus este negativ, cu toate argumentele, atunci eforturile de a dezvolta firma vor fi si mai indarjite. Antreprenorul presteaza mai multe ore, munceste si mai “din greu”. Pentru ca munceste ca sa isi indeplineasca visul. Arareori se opreste ca sa evalueze cat a avansat. Sau daca este pe drumul cel bun. Daca se mai vede destinatia la orizont.
Perioada descrisa mai sus este o transa profunda in care proprietarul afacerii arareori percepe cu adevarat ce se intampla in jurul sau, in care procesele naturale ale vietii sunt puse pe pauza si singurul obiectiv este SUCCESUL.
Incet-incet, se obisnuieste sa fie omul care munceste cel mai mult din toata firma, asta in cazul in care are angajati. Ca un raspuns in oglinda, si firma se obisnuieste sa il aiba ca principal pilon. Si asa, fara ca cineva sa protesteze (si cine ar putea sa o faca, antreprenorul, sau firma sa?), cei doi devin stapan si sclav. Persecutor si victima.
Firma nu mai poate trai fara antreprenor, si antreprenorul nu mai poate trai fara firma sa. Zgarda este bine fixata pe gatul entuziastului antreprenor, iar lesa este mai lunga sau mai scurta, dupa cum si-a construit-o.
Aflat deja in lesa, antreprenorul nu se poate relaxa nici macar daca isi ia o zi libera. Umbla cu laptopul dupa el, isi verifica e-mailul de pe telefon si nu pleaca prea departe, ca sa fie in zona in caz ca apare vreo comanda urgenta sau vreo situatie pe care trebuie sa o rezolve. (Unele glume englezesti numesc acest tip de persoana “antreprenorul pompier”). La nivel de identitate este un sclav (el se crede rezolvator de probleme). Arhetipal se crede eroul propriei afaceri, insa este doar un biet martir.
Dupa o vreme, apare oboseala.
Apoi plictiseala.
Apoi un fel de stagnare.
Apoi sindromul de burnout (epuizare).
Apoi intrebarea “ce-o fi fost in capul meu cand m-am apucat?”
Apoi, daca nu schimba din temelie ceva, declinul.
Chiar daca afacerea infloreste, aurul lesei nu o face mai putin lesa. Iar parul de care este legata devine un fel de centru al Universului. Sa ne intelegem. Ador cainii. Si n-as tine un caine legat de un par, mi s-ar parea nedrept. Si totusi oamenii harnici, entuziasti si vizionari care isi construiesc o afacere, arareori sesizeaza ca nefiind atenti sa construiasca un sistem pe care sa il dirijeze si care sa NU se sprijine pe ei ca element fundamental de preluare a sarcinilor, au in realitate mai putine grade de libertate decat un caine legat.
Adesea se intampla ca afacerea sa infloreasca si antreprenorul nu SESIZEAZA ca poate face sistemul sa functioneze cu mai putin efort din partea lui, pentru ca nu s-a gandit niciodata sa construiasca un sistem. Financiar, isi poate întreține stilul de viață mult visat. Insa a construit o casa cu pianul inauntru si acum pianul nu mai poate fi scos.
Momentul in care business-ul devine o extensie a personalitatii si abilitatilor antreprenorului si nu o povara care necesita tratament constant pentru a fi pe picioare, este cel in care libeatea, prosperitatea, implinirea de sine apar vizibile la orizont, fara nori si ceata. Acest moment ar trebui sa fie una dintre tintele stabilite de la bun inceput, sau de la momentul DECIZIEI unui nou inceput intr-un business deja existent.
Uneori, crezand ca iti construiesti libertatea, iti montezi o lesa de aur.
Investitie sau sacrificiu?
Nu exista antreprenori care sa nu sacrifice ceva atunci cand pun bazele unei afaceri.
Intr-o afacere investesti timp, bani, sperante, vise, uneori pierderea sigurantei unui loc de munca. Ca orice investitie, are nevoie de ingrijire. Altfel, devine sacrificiu. Si ajungi sa iti spui: am sacrificat timp, bani, sperante, vise, loc de munca…
Uneori, antreprenorii pornesc la drum parasind job-uri bine plătite, alteori s-au saturat sa fie prost tratati sau platiti cu salarii sub nivelul respectului. Alteori aleg acest drum devreme, fara sa treaca prin experienta angajarii in compania altcuiva.
Cu totii insa au de invatat lectia inspiratiei de a-si construi libertatea de a se detasa de afacere, si cel mai bine este sa o faca in paralel cu construirea afacerii. Aceasta pentru ca inca din faza de proiectare a sistemelor de business sa anticipeze si felul in care acestea vor ajunge sa functioneze cu din ce in ce mai putina implicare directa in operational, din partea sa.
Daca antreprenorul este singurul din sistem care este ”always on”, este un angajat cu mai multe norme. Interesant este ca Codul Muncii nu permite sa faci asta cu un angajat 🙂
Cum apare dependenta firmei de antreprenor, si invers? Adesea ti se pare greu sau chiar imposibil sa te detasezi si sa iti golesti mintea de probleme pentru a avea ceva timp cu adevarat liber.
Antreprenorii sunt adesea cea mai mare bariera in calea dezvoltării si atingerii succesului pentru propriile lor afaceri. Putine afaceri ajung sa faca mult asteptata tranzitie de la ”dependenta de antreprenor” la ”dependenta de echipa de management”. Pentru ca acesta este, in definitiv, scopul suprem al unui om care pleacă la drum sa isi construiasca visul.
Ca antreprenor, ar trebui sa stii ca afacerile care sunt dependente de activitatile si performanta detinatorului nu vor ajunge departe. Da, cele mai multe business-uri sunt dependente de antreprenor la inceput. Acest lucru este natural, dar cheia consta in reducerea acestei dependente in timp, si construirea de sisteme care sa invete sa functioneze cu implicare minima din partea “operatorului” principal.
Mai putin este mai mult
Partea interesanta este ca aceasta lesa nu este montata de altcineva. Antreprenorul si-o monteaza singur, pana cand devine atat de bine prins in ea incat eliberarea devine aproape imposibila. Zbaterea pentru eliberare nu este o tactica de succes.
In povestea de mai-sus, solutia pe care am ales-o eu a fost sa ma detasez de operationalul firmei. Sa reduc motoarele. Sa imi aduc aminte de stilul de viata pe care mi-l doream, de fapt. Sa reproiectez intregul sistem. Sa imi reorganizez din temelie programul zilnic. SA REDEVIN EU. SA IMI RECALIBREZ VIZIUNEA. Am delegat intreg operationalul timp de 6 luni. Apoi am facut o selectie si am renuntat la o parte din angajati, care nu performau in regimul de libertate pe care il aveau. Am recontractat cu angajatii care au ramas in echipa. Am delegat cca. 90% din activitatile mele anterioare. Am inchis linii de business, concentrand afacerea pe principala sa misiune.
Etapele au fost: disocierea si detasarea, antrenarea non-atasamentului, linistirea interioara, reducerea motoarelor, luarea unui timp de introspectie, apoi actiuni inspirate.
Cateva sugestii
- asigura-te ca esti 100% responsabil de strategia business-ului pe care il conduci si concentrează-te pe probleme vitale, de construire a sistemului afacerii;
- lucreaza cu colaboratori part-time si externalizeaza tot ce se poate externaliza prin subcontractare;
- deleaga task-urile de management; la inceput pe cele relativ ușoare; creste in timp complexitatea task-urilor delegate;
- alege angajati pe care sa ii cresti si in care sa poti avea incredere (insa asigura-te ca vor si pot sa creasca rapid); oferă angajaților uneltele si autoritatea pentru job-ul pe care îl au;
- incurajează membrii echipei sa fie maturi, responsabili si sa gandeasca in termeni de profit;
- dezvoltă-le abilitatile, ajută-i sa isi creasca nivelul de cunostinte si intelegere a mecanismelor afacerii;
- abrogă-ti responsabilitatea pentru anumite parti ale business-ului;
- intervine, lauda si critica atunci cand este nevoie, intr-o sanatoasa proportie (pe aceasta tema iti recomanda cartea “Manager la minut” de dr. Kenneth Blanchard si dr. Spencer Johnson- o gasesti la editura Curtea Veche);
- DELEAGA. SUBCONTRACTEAZA. SIMPLIFICA. Urmareste. Evalueaza. Da feed-back. Incurajeaza.
Fii un strateg. Cauta sa petreci cel putin o treime din timp proiectand viitorul afacerii tale. Fa-ti un obicei din a lucra ”pentru” afacere, nu “in afacere”. Aloca-ti timp pentru tandemul meditatie – introspectie, pentru a proiecta dintr-un spatiu de liniste si de incredere.
Meriti sa fii liber.
Momentul de introspectie:
Si daca esti dispus chiar acum sa faci urmatorul pas pentru libertatea ta, te invit sa iei o pauza de la orice altceva si sa iti raspunzi cu sinceritate maxima:
Care sunt cele mai importante 3 elemente (zale) care iti construiesc propria lesa?
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
… si o intrebare pe care ti-o repet (era prezenta si in articolul din prima zi):
Ce anume ai ajuns sa tolerezi in business-ul tau, desi te deranjeaza?
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
… si daca iti doresti cu adevarat sa iti traiesti viata si business-ul asa cum sufletul tau te cheama, acorda-ti o ora de introspectie, ia un caiet studentesc, aseaza-te comod si scrie in detaliu cum arata viata si business-ul tau in varianta ideala.
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Schimba ceva chiar astazi. Porneste in directia pe care ti-o doresti cu adevarat. Cu intelepciune.
~
Daca acest articol ti-a fost de folos, te invit sa lasi un comentariu mai-jos 🙂
